Dor de Acasă
Nu ne îngrijorăm de copiii noștri când ieșim în lume. Sunt adaptabili, respectuoși, buni și generoși. Doar între oameni realizez succesul consecvenței îndrumării copiilor noștri, conectării și corectării cu smerenie și curaj. Ne bucurăm de ei și cu ei, și ne place că sunt ca un vânt cald și plăcut în contextele sociale. Suntem recunoscători […]
Îmi place sa fiu si musafir. Ca și gazdă/organizator citesc printre rânduri si înțeleg emoțiile si sudoarea pregatirilor. Dar primesc cu toată bucuria si aprecierea momentele astea de răsfăț. Prima data când am participat la ziua adopției am pășit discret ca pe un tărâm magic. S-a ținut la muzeul satului in 2016. Eram aproape atestați. […]
Am intrat intr-un aparent regres de cooperare, de abilitați organizatorice, de a urma pași mai mulți fără munca de convingere sau sa-i reamintesc. O stare persistenta de nemulțumire îmi declanșează mie tot felul de reacții de frustrare. Am trecut de la încurajare, la a lasă emoțiile sa-si urmeze cursul, la a încerca sa ințelege ce […]
„Îți place adopția, nu-i așa, mami?” Întreabă Ivy ținând o grămadă de pagini pe care le-a desenat. „Am desenat o carte despre adopție. Mă ajuți să capsez paginile?” Ea continuă să mă îndrume prin cele cinci desene frumoase. Are 6 ani și va fi arhitect. Exersează în fiecare zi.Mi-a arătat casa mare cu cadru A. […]
Fiica mea cea mare, extrovertă, povestitoare și cu un excelent simt al umorului, care le-a spus curajos copiilor despre adopție, ieri s-a confruntat și cu partea neplăcută a vulnerabilități. Și totuși în acest colectiv unde adevărul e confortabil pe masă, unde arbitri sociali sunt implicați iar colegii învață să își ia apărarea unii altora (stand […]
Rolul de părinte șlefuiește sau elucidează câteva abilitați esențiale in lumea adulților, in roluri diverse de pe piața muncii, in special roluri de conducere. Nimic altceva nu te pregătește atât de organic pentru rolul de manager sau mai bine zis lider, ca viața de familie. Dacă ai avut părinți cu abilitați de lider, cu siguranță […]
Lucruri extraordinare se întâmpla când mamele se întâlnesc. Sunt omul care tace si face. În anul când am devenit mama prin Adoptie, am participat la mai multe feluri de întâlniri: mame de preșcolari la biserica Iris, grupul de suport post Adoptie la DGASPC, cercul siguranței la DGASPC. Ne așezăm in cerc, uneori cate un părinte […]
Uneori se repeta, alteori sunt doar invazive, si nu o data, întrebările indiscrete au fost puse de față cu copiii noștri adoptați. “O Cunoști pe mama lor biologica? Sunt de etnie? Cum sau de ce au fost abandonați? De unde vin? Cum au ajuns la voi? I-ați ales voi? Ceva in noi se crispează la […]
Astăzi la educație civică Doamna învățătoare a invitat-o pe fiica mea mai mare sa își spună povestea. Doar dacă vrea. Adopția nu e un secret acasă, in cartier, in biserica sau la școala. Modul natural în care tratam aceasta parte din povestea noastră a fost transmis ca atare mai departe. Nu-i nici bine nici rău. […]
Copiii care au suferit traume își pot exprima durerea adânc îngropată într-o varietate de moduri. Auto-liniștire când sunt mici. Auto-vătămare când mai cresc. Fiica mea obișnuia să-și bată ușor fruntea pe pernă. În somn. Sau în stare de semi-adormit. Sau când nu putea adormi. Sau când îi era frig sau trebuia să meargă la baie. […]