A fost odată un petic de țesătură. Stătea într-un coș cu alte resturi de materiale, într-un mic magazin de matlasare și țesături, ce aparținea unui bătrânel bun. Toate celelalte petice de materiale erau diferite între ele, unele erau dungate, altele aveau buline, unele erau din mătase sau satin și străluceau în lumină. Altele aveau fire aurii sau argintii țesute în ele și arătau foarte elegant.
Doar un petic de material nu avea nici una din aceste trăsături. Era de fapt un petic de flanelă aspru, cu model de linii încrucișate de mov și verde. Nu arăta elegant, nici măcar nu era pătrat. O latură era mai lungă decât celelalte și era deșirat pe margini. Ca să facă lucrurile mai complicate, era mai mare decât celelalte bucăți de material, și așa era ingnorat de celelate materiale care nu voiau sa fie în același coș cu peticul de flanelă.
În fiecare zi, oameni veneau la magazin și cumpărau cele necesare pentru a crea haine elegante, draperii cu flori, și alte lucruri frumoase. Ocazional venea câte cineva care se oprea la coșul cu resturi și căuta în el pentru câte o bucată de material de care avea nevoie. Uneori pentru a petici o gaură, alteori era pentru a alege o bucată de material pentru a coase ceva mic.
Dar de fiecare dată, peticul de flanelă era dat la o parte într-un colț al coșului, pentru că era prea mare, prea aspru, sau pur și simplu nu se potrivea. Într-o zi cineva i-a sugerat bătrânului să-l arunce că deja se destrăma. Dar bătrânelul doar a zâmbit și a spus că cineva va veni cândva să caute un petic exact așa ca acela, așadar peticul de flanelă a continuat să spere.
Apoi, într-o zi, chiar înainte ca magazinul să se închidă pentru seară, o mamă a intrat în magazin cu fiul ei mic. S-a dus la bătrânul proprietar și i-a explicat că vrea să facă o pătrură din bucăți (matlasată) pentru fiul ei, iar el era acolo să aleagă ce materiale să folosească.
Peticul de flanelă privea din coș cum mama și fiul ei mergeau de la raft la raft, răsfoind prin toate rolele de materiale elegante. Din când în când mama ridica să-i arate fiului ei câte un model de material, iar el îl lua în mâini, își închidea ochii și îl atingea de obrazul lui. Apoi îl returna mamei scuturând din cap în semn că nu. De fiecare dată găsea câte o scuză, era prea neted, sau prea înflorit, sau prea elegant.
Peticul de flanelă auzind aceste lucruri rămase pe gânduri. Cei mai mulți oameni veneau la magazin căutând exact acele trăsături. Si se întrebă de ce acel băiețel nu căuta la fel. Și speră.
Într-un final, mama și fiul au ajuns înapoi în fața magazinului, fără să fi găsit nimic potrivit care să-i placă băiețelului. Dar când băiețelul s-a apropiat de coșul cu resturi de materiale și s-a uitat înauntru, ochii i s-au făcut mari văzând varietatea de culori și modele. A întins mâna lui mică în coș și a strâns și a mângâiat toate resturile, încântat de diversitatea lor.
Când a atins peticul de flanelă, s-a oprit. Cu grijă, l-a ridicat din coș, a închis ochii și l-a atins de obraz. Dintr-o dată, băiatul era lângă mama lui, trăgând-o de mânecă, și ținând sus peticul de flanelă. Mama lui a zâmbit cald și i-a întins materialul vânzătorului. El s-a întors spre băiețel și l-a felicitat pentru alegerea bună, și i-a spus că, spre deorebire de țesăturile elegante, cu cât iubești materialul de flanelă mai mult, cu atât devine mai moale.
Zâmbetul băiatului a devenit și mai larg când a auzit aceasta și a declarat cu mândrie că și el era la fel! I-a explicat bătrânului că el a fost adoptat, și când mama lui l-a întrâlnit, era mai mare decât ceilalți copii, și nu se potrivea și era cam “aspru”. Dar acum se potrivește perfect și chiar e și mai “moale”!
Mama lui a zâmbit cu mândrie când și-a auzit fiul spunând aceste lucruri. A oferit să plătească pentru peticul de material, dar bătrânelul doar a zâmbit, și-a pus mâinile în buzunar și a dat din cap, explicând că acel material era menit pentru băiat. Iar entuziasmul lui e plată îndeajuns.
Mama a cusut peticul de flanelă chiar în centrul păturii matlasate, pentru că era cea mai importantă piesă. Băiețelul a iubit pătura, și peticul de flanelă era fericit și moale.
