Categories
comunitate povesti personale

Orfano!

Fiica mea cea mare, extrovertă, povestitoare și cu un excelent simt al umorului, care le-a spus curajos copiilor despre adopție, ieri s-a confruntat și cu partea neplăcută a vulnerabilități.

Și totuși în acest colectiv unde adevărul e confortabil pe masă, unde arbitri sociali sunt implicați iar colegii învață să își ia apărarea unii altora (stand up for each other), e locul cel mai bun unde fiica mea poate experimenta realitatea complexă a naturii umane.

Mi-a povestit în drum spre casă ca i-a venit să plângă când acest coleg a strigat-o răutăcios “orfana!”. Se știu de la grădiniță. Ea s-a băgat într-o confruntare, iar el i-a zis sa tacă pentru că nu-i bună de nimic. Ouch! Probabil că ea s-a sesizat când acest coleg l-a strigat pe altul “țigane!” Nici fiica mea nu tace. Are un simț justițiar supra-dezvoltat.

Încercând să proceseze ce s-a întâmplat, îmi povestea fiica mea cum luna trecută același băiat i-a zis doamnei învățătoare: “du-te tu!” iar ea l-a întrebat degajată: “și unde să mă duc?”

Și eu îl știu de la grădiniță. E un băiat zâmbăreț și prietenos însă ușor influențabil și probabil el însuși a fost rănit de cuvintele colegilor în ultimul ani. Copiii sunt dureros de direcți la vârsta asta. Nu au un filtru social foarte bun. Te-ai gândi că soluția e să eradicăm negativitate din vocabular, dar nu-i așa. A face distincție între ce poate și ce nu poate schimba un coleg, între o critică adresată unui comportament sau a unei trăsături de caracter, și o jignire gratuită, a învăța să oferi și să primești feedback cu deschidere și prezență emoțională poate ajuta un colectiv să devină extraordinar sau dacă nu fac asta, să se dezintegreze și să lase cicatrici.

Când povestesc despre îndrăzneala fiicei mele, mi se atrage des atenția că e la doar un pas de bullying. Soluția însă nu o văd în a ne ascunde, ci în a fi un pas înaintea acestor răutăți, anticipându-le, discutând despre posibilitatea lor, amintindu-le copiilor noștri despre valoarea lor, și făcând un pas mai departe, rugându-ne pentru cel care ne-a rănit, cerând Domnului înțelepciune despre cum să răspundem data viitoare, și ca El să fie cu noi în situațiile astea dificile. Și să nu uităm niciodată adevărul despre valoarea noastră în ochii Tatălui.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.